Fonturi pentru brand: cum alegi și cum le combini
Tipografia ocupă mai mult din suprafața brandului tău decât orice altă componentă și e cea mai des aleasă la întâmplare. Un sistem tipografic bun se poate construi într-o oră, dacă știi ce fixezi.
Într-o pagină de site, o prezentare sau o postare, textul acoperă mai mult decât logoul, imaginea și culoarea de accent la un loc. Tipografia e, statistic, cea mai vizibilă parte a identității tale, și singura pe care mulți o lasă pe „ce era în editor”.
De câte fonturi ai nevoie
De unul sau două. Trei doar dacă al treilea are o funcție tehnică, de exemplu un font monospațiat pentru cod sau pentru cifre care trebuie să se alinieze în coloană.
- O singură familie, cu mai multe grosimi. Cea mai sigură variantă. Contrastul se obține din greutate și mărime, nu din amestec. Ieftin de licențiat, imposibil de stricat.
- Două familii, titlu și text. Cea de titlu poartă personalitatea, cea de text trebuie să fie invizibilă. Merită efortul doar dacă familia de titlu chiar spune ceva ce cea de text nu poate.
Cum se potrivesc două fonturi
Regula folositoare nu e „serif cu sans-serif”, ci contrast ridicat pe formă, potrivire pe proporții.
- 01Alege forme clar diferite. Două sans-serifuri asemănătoare arată ca o greșeală, nu ca o alegere. Diferența trebuie să fie evidentă de la distanță.
- 02Potrivește înălțimea literelor mici (x-height). Ăsta e criteriul care face o pereche să pară proiectată împreună. Două fonturi cu x-height foarte diferit par a fi la mărimi diferite chiar și când nu sunt.
- 03Potrivește lățimea. Un font condensat lângă unul lat produce o pagină care pare dezechilibrată fără un motiv vizibil.
- 04Verifică cifrele. Trebuie să arate bine împreună, pentru că vor apărea alături în prețuri, date și tabele.
O scurtătură care funcționează: alege două fonturi din aceeași superfamilie (aceeași familie în variantă serif și sans). Potrivirea e garantată din proiectare.
Diacriticele românești, verifică asta întâi
Cea mai frecventă problemă reală cu fonturile în România, și cea mai ușor de ratat până e prea târziu.
- Ș și Ț se scriu cu virgulă dedesubt, nu cu sedilă. Multe fonturi, mai ales cele gratuite mai vechi, livrează varianta turcească cu sedilă (Ş, Ţ). Diferența e vizibilă și arată neîngrijit.
- Ă, Â și Î trebuie să existe în toate grosimile pe care le folosești. Se întâmplă ca varianta bold să nu le aibă și browserul să le simuleze, rezultatul e vizibil dezechilibrat.
- Testează scriind o propoziție reală. „Înghețată cu șerbet și fructe de pădure” conține toate cele cinci caractere. Dacă vreunul sare, se așază diferit sau are altă grosime, fontul nu e potrivit.
Scara tipografică
Un sistem fără scară produce, în trei luni, unsprezece mărimi de titlu ușor diferite. Scara e lista scurtă de mărimi permise, fiecare cu interlinia ei.
Titlu mare
Mărime tipică (web)
40–56px
Interlinie
1,05–1,15
Folosit pentru
Titlul paginii, o dată
Titlu de secțiune
Mărime tipică (web)
24–32px
Interlinie
1,2
Folosit pentru
Capitolele conținutului
Subtitlu
Mărime tipică (web)
18–20px
Interlinie
1,3
Folosit pentru
Împărțiri în interiorul secțiunii
Text
Mărime tipică (web)
15–17px
Interlinie
1,6–1,75
Folosit pentru
Corpul textului
Text mic
Mărime tipică (web)
13–14px
Interlinie
1,5
Folosit pentru
Note, legende, metadate
Etichetă
Mărime tipică (web)
11–12px
Interlinie
1,3
Folosit pentru
Majuscule spațiate, categorii
Două reguli care valorează cât toată scara: interlinia scade pe măsură ce mărimea crește (un titlu mare cu interlinie de text arată rarefiat), și lățimea rândului de text stă între 65 și 75 de caractere, peste, ochiul pierde rândul următor.
Licențe: ce ai voie să faci
Fonturile sunt software licențiat, nu fișiere libere. Tipurile care contează:
Open source (SIL OFL)
Ce permite
Orice utilizare comercială, inclusiv găzduire proprie și modificare
De verificat
Aproape tot Google Fonts. Cea mai simplă opțiune.
Desktop
Ce permite
Instalare pe un număr de calculatoare, pentru materiale statice
De verificat
Nu acoperă găzduirea pe site
Web (webfont)
Ce permite
Încorporare pe site, de obicei limitată pe număr de afișări
De verificat
Verifică plafonul lunar
Aplicație / produs
Ce permite
Includerea în aplicații sau produse care se vând
De verificat
Licență separată, adesea scumpă
Pentru majoritatea firmelor mici, un font open source acoperă tot și elimină întrebarea. Un font comercial merită plătit când familia de titlu chiar e ce diferențiază brandul.
Fontul de rezervă
Vei avea nevoie de un font pentru situațiile în care al tău nu poate fi folosit: un e-mail, un document Word trimis unui partener, un formular pe platforma altcuiva. Alege-l tu, dintre fonturile de sistem (Arial, Georgia, Verdana) și scrie-l în manual. Altfel, alege fiecare altceva.
Greșeli frecvente
- Bold și italic simulate. Dacă folosești o grosime pe care familia n-o are, softul o îngroașă artificial. Se vede, și arată ieftin. Folosește doar grosimile care există ca fișier.
- Titluri în majuscule fără spațiere suplimentară. Majusculele au nevoie de literaj mărit ca să respire.
- Text lung într-un font de titlu. Fonturile de afiș devin obositoare după două paragrafe.
- Prea multe grosimi. Trei sunt suficiente: una de text, una medie, una de titlu.
- Centrarea textului lung. Marginea stângă neregulată obligă ochiul să caute începutul fiecărui rând.
Ce fixezi în manual
Familiile și de unde se iau, grosimile permise, scara completă cu interlinii, lățimea maximă a rândului, fontul de rezervă și regulile pentru majuscule și cifre. E un capitol scurt din manualul de brand, dar unul pe care oamenii chiar îl deschid.
Dacă vrei să vezi perechi propuse deja verificate (potrivite ca proporții, cu scara și interliniile calculate și cu suport pentru diacritice), RHAM le generează odată cu paleta și cu restul identității, pornind de la același brief.
Întrebări frecvente
- Câte fonturi ar trebui să folosească un brand?
- Unul sau două. Unul singur, folosit cu trei-patru grosimi și o scară clară, arată mai coerent decât două alese prost. Un al treilea se justifică doar tehnic, de exemplu un monospațiat pentru cifre sau cod.
- Fonturile de pe Google Fonts sunt bune pentru un brand comercial?
- Da. Licența permite uz comercial, găzduire proprie și modificare, iar calitatea familiilor principale e la nivel profesionist. Singurul dezavantaj real e că familiile foarte populare sunt folosite peste tot, deci nu diferențiază, dar tipografia diferențiază prin cum e folosită mai mult decât prin ce fișier e.
- Cum verific dacă un font are diacritice românești corecte?
- Scrie o propoziție cu toate cele cinci caractere (ă, â, î, ș, ț) în fiecare grosime pe care o folosești. Verifică în special dacă ș și ț apar cu virgulă dedesubt, nu cu sedilă, și dacă nu se schimbă grosimea sau alinierea față de restul literelor.
- Pot să folosesc un font diferit pe site față de materialele tipărite?
- Poți, dacă e forțat de licență, dar e o pierdere. Tipografia e un semnal de recunoaștere puternic, iar două familii diferite pe canale diferite îl împart în două. Dacă e inevitabil, alege un înlocuitor cât mai apropiat ca proporții și scrie-l explicit în manual.
Citește mai departe
- Paleta de culori pentru brand: cum o construiești corectStructura unei palete care funcționează: un accent, două neutre, culori de stare, proporții, contrast accesibil și codurile pe care trebuie să le fixezi.
- Identitate vizuală: din ce e făcută și cum o construieștiCe conține o identitate vizuală completă (logo, paletă, tipografie, sistem de layout, fotografie și aplicații) și în ce ordine se construiește, fără să pierzi bani pe pași inutili.
- Manual de brand: ce conține și cum îl faciStructura completă a unui manual de brand, capitol cu capitol, cu regulile care chiar se folosesc și cele care doar ocupă pagini. Include o listă de verificare.