Fonturi pentru brand: cum alegi și cum le combini

Într-o pagină de site, o prezentare sau o postare, textul acoperă mai mult decât logoul, imaginea și culoarea de accent la un loc. Tipografia e, statistic, cea mai vizibilă parte a identității tale, și singura pe care mulți o lasă pe „ce era în editor”.

De câte fonturi ai nevoie

De unul sau două. Trei doar dacă al treilea are o funcție tehnică, de exemplu un font monospațiat pentru cod sau pentru cifre care trebuie să se alinieze în coloană.

• O singură familie, cu mai multe grosimi. Cea mai sigură variantă. Contrastul se obține din greutate și mărime, nu din amestec. Ieftin de licențiat, imposibil de stricat.
• Două familii, titlu și text. Cea de titlu poartă personalitatea, cea de text trebuie să fie invizibilă. Merită efortul doar dacă familia de titlu chiar spune ceva ce cea de text nu poate.

Cum se potrivesc două fonturi

Regula folositoare nu e „serif cu sans-serif”, ci contrast ridicat pe formă, potrivire pe proporții.

1. 01Alege forme clar diferite. Două sans-serifuri asemănătoare arată ca o greșeală, nu ca o alegere. Diferența trebuie să fie evidentă de la distanță.
2. 02Potrivește înălțimea literelor mici (x-height). Ăsta e criteriul care face o pereche să pară proiectată împreună. Două fonturi cu x-height foarte diferit par a fi la mărimi diferite chiar și când nu sunt.
3. 03Potrivește lățimea. Un font condensat lângă unul lat produce o pagină care pare dezechilibrată fără un motiv vizibil.
4. 04Verifică cifrele. Trebuie să arate bine împreună, pentru că vor apărea alături în prețuri, date și tabele.

O scurtătură care funcționează: alege două fonturi din aceeași superfamilie (aceeași familie în variantă serif și sans). Potrivirea e garantată din proiectare.

Diacriticele românești, verifică asta întâi

Cea mai frecventă problemă reală cu fonturile în România, și cea mai ușor de ratat până e prea târziu.

• Ș și Ț se scriu cu virgulă dedesubt, nu cu sedilă. Multe fonturi, mai ales cele gratuite mai vechi, livrează varianta turcească cu sedilă (Ş, Ţ). Diferența e vizibilă și arată neîngrijit.
• Ă, Â și Î trebuie să existe în toate grosimile pe care le folosești. Se întâmplă ca varianta bold să nu le aibă și browserul să le simuleze, rezultatul e vizibil dezechilibrat.
• Testează scriind o propoziție reală. „Înghețată cu șerbet și fructe de pădure” conține toate cele cinci caractere. Dacă vreunul sare, se așază diferit sau are altă grosime, fontul nu e potrivit.

Scara tipografică

Un sistem fără scară produce, în trei luni, unsprezece mărimi de titlu ușor diferite. Scara e lista scurtă de mărimi permise, fiecare cu interlinia ei.

Două reguli care valorează cât toată scara: interlinia scade pe măsură ce mărimea crește (un titlu mare cu interlinie de text arată rarefiat), și lățimea rândului de text stă între 65 și 75 de caractere, peste, ochiul pierde rândul următor.

Licențe: ce ai voie să faci

Fonturile sunt software licențiat, nu fișiere libere. Tipurile care contează:

Pentru majoritatea firmelor mici, un font open source acoperă tot și elimină întrebarea. Un font comercial merită plătit când familia de titlu chiar e ce diferențiază brandul.

Fontul de rezervă

Vei avea nevoie de un font pentru situațiile în care al tău nu poate fi folosit: un e-mail, un document Word trimis unui partener, un formular pe platforma altcuiva. Alege-l tu, dintre fonturile de sistem (Arial, Georgia, Verdana) și scrie-l în manual. Altfel, alege fiecare altceva.

Greșeli frecvente

• Bold și italic simulate. Dacă folosești o grosime pe care familia n-o are, softul o îngroașă artificial. Se vede, și arată ieftin. Folosește doar grosimile care există ca fișier.
• Titluri în majuscule fără spațiere suplimentară. Majusculele au nevoie de literaj mărit ca să respire.
• Text lung într-un font de titlu. Fonturile de afiș devin obositoare după două paragrafe.
• Prea multe grosimi. Trei sunt suficiente: una de text, una medie, una de titlu.
• Centrarea textului lung. Marginea stângă neregulată obligă ochiul să caute începutul fiecărui rând.

Ce fixezi în manual

Familiile și de unde se iau, grosimile permise, scara completă cu interlinii, lățimea maximă a rândului, fontul de rezervă și regulile pentru majuscule și cifre. E un capitol scurt din manualul de brand, dar unul pe care oamenii chiar îl deschid.

Dacă vrei să vezi perechi propuse deja verificate (potrivite ca proporții, cu scara și interliniile calculate și cu suport pentru diacritice), RHAM le generează odată cu paleta și cu restul identității, pornind de la același brief.